Romanii intra, incet incet, in rind cu lumea si incep, la rindu-le, sa se inchine zeului zilelor noastre: consumul. Se vede cu ochiul liber, in

magazine, in supermarket-uri, in mall, in Metro. Stau marturie statisticile, cu cifre crescinde de la an la an. Se intelege de pe figura ingrijorata a guvernatorului Bancii Nationale, care incearca

din rasputeri sa se opuna tsunamiului consumerist.

O spune si premierul care cu un ochi plinge (consumul insemnind, in conditiile subredei economii romanesti, inflatie, deficit comercial, dezechilibre, supralicitarea asteptarilor etc), dar cu celalalt ride, pentru ca, nu-i asa, consumul este astazi cel mai la moda indicator al prosperitatii. A apus vremea "productiei" sau aceea a "economisirii".

Bunastarea se masoara cel mai bine nu in functie de cit a produs industria sau de citi bani a reusit cetateanul sa puna deoparte, ci in termeni de consum.

Desigur, putine sint pe lume lucrurile atit de

blamate astazi. Impotriva consumerismului

militeaza papii (fostul papa a lansat chiar in

timpul vizitei in Romania, din 1999, un

avertisment faimos: "Voi, care v-ati eliberat de

cosmarul comunist, nu va lasati acum sedusi de

falsul si periculosul vis al consumerismului. Va va distruge viitorul!"), militeaza intelectuali de toate felurile, economistii sobri, organizatii de la stinga si de la dreapta (poate ati auzit, de exemplu, de cazul gruparilor din SUA care cer instituirea unor "buy nothing days" - adica a unor zile, de tipul sarbatorilor oficiale sau religioase, in care sa nu se cumpere nimic).

De altfel, dupa cum demonstreaza citeva studii excelente, exista o lunga si onorabila traditie intelectuala anti-consumerism, iar majoritatea argumentelor si a distinctiilor etice pe care le folosim pe aceasta tema au fost formulate inca din secolul XVIII. @N