Din primele zile ale anului si pana la sfarsitul lui 2005 o tema a dominat viata politica romaneasca: organizarea alegerilor anticipate. S-a vorbit foarte mult despre acest subiect. Este sau nu oportun? Afecteaza sau nu aderarea Romaniei la UE la 1 ianuarie 2007? Schimba radical ori nu configuratia scenei politice. Principalul artizan al ideii a fost presedintele Traian Basescu, iar principalul oponent premierul Calin Popescu Tariceanu. Cand a vrut unul, nu a vrut celalalt, pana cand s-a constatat depasirea momentului oportun. Majoritatea fragila si jocul duplicitar al "solutiei imorale" Ideea necesitatii organizarii alegerilor anticipate a fost lansata chiar de presedintele Traian Basescu, in prima saptamana a anului 2005, cand inca nu se impartisera posturile intre noii castigatori ai puterii, iar Coalitia parea sa se clatine puternic. Efectele "bombei" anticipatelor aveau sa se simta pe toata durata anului: declaratii contradictorii ale sefului statului si premierului, momente de tensiune in sanul Aliantei D.A. In prima, dintr-un lung sir de declaratii incendiare, presedintele Basescu se baza in justificarea organizarii alegerilor anticipate pe majoritatea fragila a noii puteri si pe jocul duplicitar al Partidului Umanist, transformat intre timp in Partid Conservator. "Sunt un sustinator al alegerilor anticipate pentru ca Guvernul este intr-o situatie dificila. Este extrem de dificil pentru primul ministru sa aiba in structura Guvernului un partid care a fost aliatul PSD in campanie si care acum revendica prefecturi. E foarte dificil pentru Calin Popescu Tariceanu sa explice si electoratului, si celor doua partide din Alianta cum poti sa pui un prefect de la un partid care in campanie ti-a fost extrem de ostil", apostrofa Basescu PUR si reitera ideea "reintoarcerii la popor". Seful statului indica si o solutie alternativa: formatiunea lui Dan Voiculescu sa devi