„Ce s-a intamplat la revolutie?“ „A fost impuscat Nicolae Ceausescu si nevasta lui.“ „Si ce au castigat romanii?“ „Nimica.“ „Chiar nimic?“ „Nu, ca nu mai au oamenii unde munci si sunt taxe mari.“ „De unde stii asta?“ „De la televizor.“ Sunt fragmente dintr-un dialog cu copii, parte a unui film transmis de TVR in 19 decembrie, la 16 ani dupa revolutie. Alternativ, apareau si „protagonistii“: Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Cico Dumitrescu - al caror discurs e inutil sa-l rezum. Ei au acum un Institut al Revolutiei de la inaltimea caruia vor putea furniza pentru cartile de istorie, oricum penibile, si dascalilor, oricum roboti, adevarul. Cum filmul nu avea nici o rama, nici un sapou, nici o precizare si nici o alta voce decat cea a „protagonistilor“ amintiti mai sus, nu-ti ramanea decat sa te inspaimanti de candoarea cu care acei copii rosteau confuz, lasand sa se vada ca, in realitate, nu au nimic in cap decat un zat scurs din televizoare, cateva propozitii caznite. Aici am ajuns. Dar este diferit bagajul mental al acestor copii de cel al altor copii carora parintii le-au ascuns vreo 50 de ani, ca sa-i protejeze, adevarul despre regii Romaniei, despre Bratieni, despre Maniu, despre comunism? Ce stiau copiii revolutiei din 1989 in afara ca Ceausescu si nevasta lui nu „dau“ caldura si mancare si ca sa te „descurci“ trebuie sa intri in PCR, „ca nu schimbi tu lumea“ , dar poti sa te racoresti, spunand bancuri despre cei doi? Fiti convinsi ca, daca in acea vreme TVR ar fi facut un film si ar fi chestionat copii (dar si adulti!) despre istoria tarii lor, raspunsurile ar fi fost la fel de confuze. De acord, scoala, televiziunea, ziarele de atunci vindeau propaganda. Dar familia? Ieri, ca si azi, familia nu are grija decat de mancarea si hainele copiilor. Nu istoria e specialitatea noastra. Spielberg spunea ca a facut filmul despre soldatul Ryan pentru ca, fiind copil, a