FILE DE JURNAL Au vrut sa traiasca liberi, dar au sfarsit in "Cazanele mortii".
De la Revolutie incoace, ici-colo, in cate un articol sau reportaj de televiziune, se strecura cate o idee despre acest capitol dureros din istoria noastra recenta. Nu mare lucru, astfel incat, dupa 16 ani de democratie si schimbari radicale, Romania nu are habar de adevarata tragedie a trecerilor ilegale de frontiera, pe vremea comunistilor. Si mai ales despre cati dintre romanii care au vrut sa guste libertatea "dincolo" au murit.
A trebuit ca un sarb din Kladovo sa se bata pe la usile notabilitatilor locale, la el, acolo, cu jalba in mana, pentru a se face lumina in acest dosar. E un intelectual, pasionat de istorie, care traieste intr-o localitate de la malul Dunarii. Malul celalalt. Atat de ravnitul mal, pe vremea comunistilor. Malul la care visau sa ajunga, inot, sute de romani. Pentru ca, odata ajunsi acolo, sa indrazneasca sa spere ca vor putea pleca mai departe, in Occident, unde s-o ia de la zero, intr-o lume complet noua, dar libera.
CIMITIRE-FANTOMA. Despre demersurile lui Ranko Jakovljevic, din Kladovo, am aflat tarziu. Trecuse un an de cand acesta facuse apel la autoritatile locale, la conducerea partii sarbe a centralei de la Portile de Fier, ba chiar si la Ambasada Romaniei din Belgrad. N-a primit nici un raspuns, desi nu cerea nimic pentru el. Ci pentru memoria sutelor de romani care, de-a lungul anilor, din 1948 pana in 1989, n-au mai reusit sa ajunga pe malul sarb al Dunarii.
Un an s-a zbatut sa se faca auzit. A scris ambasadei ca la Golubinje si Novi Sip sunt ingropati romani de-ai nostri, desi locurile lor de veci sunt niste movile de pamant, fara cruci si fara forma, izolate, la intrarea in cimitirele acestor localitati. Lor li se spune in popor "Cimitirul celor fara nume". Dar n-a primit raspuns. Autoritatilor locale le-a cerut sa puna mana d