Popeci este un nume cu o anumita rezonanta pentru craioveni. Zici Popeci, zici afaceri mari, bani multi, adica inca unul la categoria grea a boss-ilor cu conturi sanatoase in banci. „Am pornit de jos“, spune Popeci acum, când a ajuns in top 50, top 300 si in prima „divizie“ a afaceristilor craioveni, prezentând o cifra de afaceri de 350 de miliarde de lei. Ucenic la fierarul satului Este „gorjean al dracu'“ de origine. Nascut in '45, in Bumbesti Jiu, Constantin Popeci se trage dintr-o familie simpla, dar zdravana, de olteni cinstiti si harnici. Tatal, Ionel, era mecanic in uzina, opt ore pe zi, restul timpului se indeletnicea cu treburile casei. Sef in casa era mama - Luta - taranca apriga si desteapta, in fata careia nimeni nu sufla: nici barbatul, nici baiatul si nici mezina familiei, Mioara. Cu astfel de parinti, Costel - cum era alintat flacaul casei - nu putea apuca alt drum decât acela al muncii cinstite. Si l-a apucat devreme, isi aminteste azi Constantin Popeci, recunoscând ca nu a avut o copilarie lipsita de griji. Cu boroboatele ei, desigur, dar si cu responsabilitati de om mare. „La cinci ani am avut o sapa mica. Mi-a facut-o tata, in sat, sa muncesc in rând cu ei, cei mari. Cu coasa am inceput ceva mai târziu - pe la doisprezece. Era mai greu“, râde Popeci. „Eram sef la maturat curtea casei. Eu ma ocupam de ea. Imi placea sa muncesc si mai ales sa fiu primul! Pe la 10-11 ani m-am lipit de fierarul satului - unul Ciunghia, eram prieten cu fiul lui. Si stateam acolo, ore in sir, mesterind te miri ce. Atunci a inceput iubirea mea de fiare! Intâi gratis, cât mi-am facut ucenicia. Mai târziu, când am prins ceva experienta, ma duceam la oameni acasa sa le lucrez câte ceva, pe un pol-doi“. Prima recunoastere: hot de struguri gol pusca Fire practica, asa cum ii sta bine unui gorjean autentic, Costel si-a incercat puterile si in alte domenii. Contra cost, desigur