Colecţia ,Opere fundamentale", coordonată de Eugen Simion şi apărută prin colaborarea dintre Editura Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Editura Univers enciclopedic, s-a îmbogăţit în toamna lui 2005 cu încă unsprezece volume: unul singur pentru Nicolae Filimon, câte două pentru Mircea Vulcănescu, Anton Holban, Ştefan Bănulescu şi Marin Sorescu, câte unul dintr-o serie pentru Ioan Slavici şi Nichita Stănescu. În ultimele trei cazuri e vorba de continuarea unei serii de opere, în primele patru avem quasi-integralitatea unei opere. Fiecare caz trebuie discutat, desigur, separat. Lăudabilă este tentativa colecţiei de a se apropia şi de a rezolva situaţiile moştenirii scriitorilor contemporani cu operă încheiată. Au apărut până acum scrieri selective de Petru Dumitriu (în trei volume), se află în curs de desfăşurare serii de Opere Marin Preda (au apărut patru volume), Marin Sorescu (cinci volume) şi s-a încheiat ediţia Nichita Stănescu (în şase volume). Ştefan Bănulescu (1926-1998) vine foarte firesc în această serie de mari scriitori contemporani, care ar putea fi continuată cu Vintilă Horia, Ştefan Aug. Doinaş, Sorin Titel, Ion Caraion şi alţii.

În prefaţa ediţiei Ştefan Bănulescu, Eugen Simion îl evocă pe scriitor ca pe un ,om misterios, reticent, obsedat de fantasmele literaturii lui". Portretul merită reţinut: ,Când l-am zărit prima oară, m-a surprins figura lui de mucenic şi privirea lui mefientă. Purta părul lung, tăiat ţărăneşte la ceafă, mersul lui era uşor împleticit şi, când se decidea să vorbească, vorba-i era blândă şi eliptică. Pe scurte perioade de timp era prietenos şi comunicativ, apoi se retrăgea într-o tăcere compactă, o tăcere - îmi vine să zic - asurzitoare. Dispărea din motive necunoscute din orizontul tău de aşteptare luni şi chiar ani de zile, apoi reapărea, fără alte explicaţii, şi dialogul continua în formele semnalate mai su