Nicolae Labiş, Dincolo de fruntariile poeziei (proză, dramaturgie), ediţie îngrijită şi cuvânt înainte de Nicolae Cârlan, Suceava, Ed. Muşatinii, 2005. 154 pag.

La scurtă vreme după publicarea volumului Doină întârziată, cuprinzând versuri inedite de Nicolae Labiş, Nicolae Cârlan, cercetător calificat şi consecvent al vieţii şi operei poetului, ne pune la dispoziţie o nouă culegere de texte inedite, care îl prezintă de data aceasta pe Nicolae Labiş ca posibil prozator şi dramaturg. Este vorba de fragmente, de ciorne, de exerciţii de stil, care, şi ele, aşa umile cum sunt, sclipesc de talent, făcându-te să te gândeşti nu la o grămadă de moloz, ci la nişte sfărâmături de rocă auriferă. Iată, schiţată în numai câteva fraze, decăderea unei ţărănci cândva încântătoare, Clementina:

,Bărbatul o bătea, câteodată, fără pricină şi ea îndura bătăile cu indiferenţă, fără să ţipe, fără să se plângă ca celelalte femei, încât aproape nimeni nu ştia că o bate. Se îngrăşase, mersul ei uşor şi delicat se prefăcuse într-un pas butucănos, încât, când umbla desculţă prin tindă, duduiau podelele. Tot ce iubise odinioară era mort, îngropat demult. Îngropaţi părinţii, sub florile ţintirimului, îngropate jocurile copilăriei, în apa îngroşată a sufletului. Pădurile dimprejur, care o înfioraseră odinioară, însemnau acum numai un loc de unde se pot aduce vreascuri pentru foc."

Minerva Chira, Jar şi lebădă, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, col. ,Poeţi de azi", 2004. 64 pag.

O combinaţie originală de delicateţe şi ton categoric caracterizează versurile Minervei Chira. Se înregistrează frecvent întreruperi ale mesajului, care creează emoţii cititorului, ca stingerile de câte o clipă ale unei flăcări:

,Zefirul pregătea vişinul pentru dragoste/ când dezlegam rune în pietre/ Fântâna lui Vigeland/ se-ndepărta nealungată/ revene