La Capşa cea de odinioară. Nu de ieri, ci de alaltăieri - cea din vremile de demult - ce a stârnit atâtea nostalgii celor care au cunoscut-o, români şi străini.

Paul Morand, de pildă, care - ştim - a scris, în 1935, o carte despre Bucureşti a caracterizat-o ca pe: ,Un stil, o tradiţie, o obişnuinţă, o autoritate, un decor, o sală a paşilor pierduţi, un monument şi o cocardă - asta-i Capşa. Iar tot Bucureştiul îşi dă acolo întâlnire la ora prânzului".

Sigur, ,tot Bucureştiul" era un fel de a vorbi pentru a desemna o anumită lume, ,lumea bună", lumea de care se ţinea seama, cea care conta. Căci bucureşteanul de rând nu cuteza să treacă pragul Capşei, unde s-ar fi simţit stingher şi ar fi fost privit chiorâş.

O călătoare străină, pe nume Nelia Pavlova, astăzi mai puţin cunoscută - care şi-a împărtăşit impresiile despre Capitala noastră într-o carte intitulată ,Au pays du Maďs et des Blčs d^Or" publicată la Lille în 1938 - a fost, mai întâi, fermecată în genere de Calea Victoriei, admirând magazinele cu vitrine ,frumos decorate, iar seara orbitor luminate" sau ,eleganţa şi parfumul femeilor" cu picioare ,sprintene strânse în pantofi de ultima modă".

Despre bărbaţi a constatat: ,Dar curioşi şi insistenţi mai sunt domnii ăştia din Bucureşti. Nu se dau în lături de la nimic, mereu în căutarea ,sex-appeal"-ului. Până şi iarna, înfofoliţi în blănurile lor, sunt în stare să stea o dimineaţă întreagă pe marginea trotuarului ca să vadă defilând frumoasele doamne."

La un moment dat, autoarea l-a zărit, cum afirmă ea, pe ,unul din cei mai mari scriitori din România" care, bucuros să o reîntâlnească, a venit spre dânsa, manifestându-şi mai întâi deziluzia pentru căderea guvernului Tătărescu, dar numaidecât după aceea, schimbând subiectul, i-a spus:

,Gata, destul cu politica, haideţi mai bine să luăm