Cerul pare o pălărie albastră
pe capul chel al unui turn străjuit de ferestre
o vreme aştept
în spatele unei perdele cineva pândeşte
mă pândeşte pe mine
suntem două mici fiare
de-o muţenie ucigătoare
mi-ar plăcea să adulmec mirosul de parfum bărbătesc
un obraz proaspăt bărbierit
numai dimineaţa bărbatul miroase a mirt
când se întoarce acasă
are privirea obosită
rece
o vreme stă la fereastră
fumează
tuşeşte
din piept i se desprind cercuri fumurii
fruntea i se încreţeşte de gânduri
Ar trebui anume să-ţi vorbesc
ca un copil care şi-a încheiat un arest
în camera ne-ndurător de strâmtă
ar trebui să-ţi spun că-mi urăsc lacrimile frunzoase
din copilăria boţită
nu este nimic altceva decât o pară zemoasă
care-şi caută pentru totdeauna putrezirea
şi eu la fel ca fructul
mă azvârl într-o gură flămândă
îmi trec prin minte tot felul de imagini
dar mai ales cea a copilului ascuns în căruţa cu mere
soarele ameninţându-l cu putrezirea
nici un copil
nu poate opri
rostogolirea
Nimic nu-mi seamănă
îmi aduc aminte cum vântul mă plesnea peste degete
în timp ce mama cânta la pian
în camera cu miros de naftalină
şi flori de şofran
copiii râdeau
chiar dacă nu aveai nici
