Sunt politicieni care nu pot sa se abtina nici de sarbatori. Fac ce fac si tot ies in decor cu un comportament lipsit de maturitate politica. Nu pot sa manance o sarma de Craciun fara sa faca aluzii deplasate la adresa unor adversari politici aflati si ei in vacanta de cateva zile. Altii descind pe la diferite case de copii si camine de batrani nu inainte de a convoca cameramanii televiziunilor prietene pentru a fi filmati in momentul cand impart cozonaci cu stafide celor neajutorati. Daca reporterii de casa ar refuza invitatia, pun pariu ca inaltii demnitari ar renunta la asemenea gesturi umanitare, folosite de cele mai multe ori ca trambulina pentru cresterea popularitatii. Ma refer, in special, la politicienii care depasesc masura bunului-simt, apeland mereu la aceleasi fapte in care nici ei nu cred. In tot timpul anului, cu foarte mici exceptii, nu-si aduc aminte deloc de fiintele batute de soarta. Cand trec pe langa un orfelinat intorc rapid capul intr-o parte, afisand un comportament de sila. Nici macar atunci cand citesc scrisorile primite de la oamenii sarmani nu se gandesc la ce ar trebui sa faca pentru ca necazurile mari legate de nivelul de trai sa dispara definitiv din societate. In fond, ce alta misiune pot sa aiba parlamentarii decat aceea de a fi alaturi de cei care i-au ales senatori sau deputati? Sa vina mereu in intampinarea greutatilor cu care se confrunta. Nu felia de cozonac si doua-trei portocale oferite cadou de Craciun sarmanilor ii fac pe politicieni sa fie respectati si iubiti. Si nici nemaipomenitul curaj constand din rostirea unor fraze dure la adresa adversarilor din alte partide in zilele de sarbatoare crestineasca ii apropie mai mult de oamenii nevoiasi. Toata floarea cea vestita a parlamentarilor a avut de suferit in momentele politice speciale din cauza indiferentei afisate fata de alegatori pe parcursul mandatului. Aceasta ingamfare