ANUL NOU Revelionul este sarbatoarea nocturna dedicata celui mai vechi zeu al omenirii, Anul, personificare a Soarelui. El este numit An Vechi inainte de a muri, la miezul noptii, de Revelion, si An Nou imediat dupa renastere.

Anul, tata al marilor zei ai omenirii (Zeus, Saturn, Craciun, Shiva, Mitra), se naste, creste, imbatraneste, moare si renaste dupa 365 de zile. In raport cu data nasterii si mortii sale, sfintii calendarului popular sunt si ei mai tineri sau mai batrani: Sanvasai (1 ianuarie) este, conform legendelor populare, un tanar care sta calare pe butoi, iubeste si petrece; Dragobete (24 februarie), fiul Dochiei, reprezinta zeul dragostei pe plaiurile carpatice; Sangiorzul (23 aprilie) si Santoaderii sunt tineri, calari pe cai; Santilie (20 iulie) si Samedru (26 octombrie) sunt maturi, dupa care urmeaza generatia sfintilor-mosi, Mos Andrei (30 noiembrie), Mos Nicolae (6 decembrie), Mos Ajun (24 decembrie) si Mos Craciun (25 decembrie). Varsta inaintata a divinitatilor din luna decembrie prevesteste moartea Anului, identificat in cultura populara cu Craciun.

CELEBRAREA. Mai mult de un mileniu si jumatate, pana in secolul al XIX-lea, romanii au celebrat Anul Nou in ziua de Craciun. Sarbatoarea Anului Nou, dupa ce a fost despartita de sarbatoarea crestina a Nasterii Domnului si mutarea ei la data de 1 ianuarie, pe locul unde romanii celebrau in antichitate Calendele lui Ianuarie, s-a numit Craciunul Mic, Ingropatul Craciunului, Ingropatul Anului si, in final, Revelion. Ciclul sarbatorilor de Anul Nou este impartit de noaptea de Revelion in doua perioade simetrice. Prima parte, cuprinsa intre sacrificiul ritual al porcului, la Ignat, si miezul noptii de Revelion, se suprapune peste zilele premergatoare solstitiului de iarna, cand se mareste noaptea, sporesc frigul si intunericul. Aceste fenomene ale naturii alimentau spaima oamenilor ca lumea mer