Din plictiseala butonam telecomanda. Am nimerit la stiri. Era putin trecut de ora 17. Crainica imi capteaza atentia. Guvernul, spunea ea, saluta intoarcerea in tara a studentilor care s-au format profesional in strainatate. Si nu sunt putini atat timp cat ei provin din peste 100 de universitati cam din tot atatea tari. Mai mult, eram informat, reprezentantii celor mai importante companii organizau burse pentru a angaja acesti tineri merituosi. Tot pe acelasi canal de stiri, la un interval de cinci minute, aveam sa aflu ca acelasi guvern este decis sa ia masuri ca forta de munca mediu si inalt calificata sa fie incurajata sa ramana sa munceasca in tara. Aceasta deoarece, explica sursa, exportul de forta de munca ieftina reprezinta un avantaj de moment cu repercusiuni asupra dezvoltarii economice a tarii.
Nu am fost surprins de aceste stiri si nici de ora de difuzare. Eram la Beijing si era vorba despre o tara care in perioada 2000-2004 a contribuit cu mai mult de 13 procente la cresterea economica mondiala. O tara care, in aceeasi perioada, a reusit sa scoata din saracie 22 de milioane de oameni si unde, in acest an, oficialitatile sunt nevoite sa revizuiasca in sens pozitiv cele mai optimiste prognoze de dezvoltare economica.
Nu stirile mentionate, in sine, sunt importante, ci modul de abordare a lucrurilor. Si in Romania olimpicii sunt laudati pentru faptul ca, prin ei, tara noastra ocupa, constant, podiumul mondial la discipline precum matematica, fizica, chimia, informatica etc. Tot la fel sunt laudati acei tineri romani care sunt ceruti sa studieze la universitati de prestigiu din SUA, Marea Britanie, Franta etc. Dar nu am vazut si auzit la stiri ca un reprezentant al Executivului sa iasa la rampa si sa prezinte un program de sprijinire a acestor elite. Pe scurt, sa le incurajeze sa revina acasa si sa contribuie, prin cunostintele si experienta lor, l
