Astazi se implineste un an de la momentul in care Guvernul Tariceanu, reunit in prima sa sedinta de la investitura, a emis celebra ordonanta prin care era introdusa cota unica de impozitare de 16% pe venitul personal si pe venitul companiilor. Odata adoptata, aceasta a reprezentat elementul fundamental al politicii fiscale a Guvernului pentru a-si atinge tinta finala - relaxarea fiscala, un element care a generat totodata si o serie de controverse in mediile politice si economice. Tragand linie dupa un an de cota unica, nu putem vorbi de relaxare fiscala, putem vorbim insa de certitudinea unui plus de venituri la buget. Si pentru ca am inceput sa facem un oarecare bilant dupa primele 12 luni de guvernare a Coalitiei, putem sa mai contabilizam ca bile albe pentru Executiv: dezghetarea reformelor in justitie si administratie, atat de necesare in ochii oficialitatilor de la Bruxelles, schimbarile din sistemul sanitar, retrocedarea proprietatilor imobiliare si funciare, incheierea procesului de recalculare a pensiilor, executarea marilor datornici la bugetul de stat, dar si noile baze americane de pe teritoriul romanesc, un rezultat al politicii externe proamericane a presedintelui Traian Basescu. In privinta nereusitelor, nu trebuie sa uitam de balbaielile din politica fiscala, de majorarea tarifelor la utilitati, de incetinirea cresterii economice si a dezinflatiei, de cresterea consumului bazat pe importuri si de scaderea investitiilor straine. Luate la bani marunti, mai gasim minusuri si in politica industriala, unde competitivitatea ne tine inca departe de obiectivul european, si in cea de sustinere a intreprinderilor mici si mijlocii, unde nu s-a reusit eliminarea totala a birocratiei, a instabilitatii legislative si a subfinantarii. Suntem in pragul unui An Nou si este momentul sa ne gandim, ciocnind, in liniste, un pahar de sampanie, daca am ales bine cu un an i