Bilanturile pesimiste si defetiste ale politicii externe a Romaniei din acest an nu sint juste. Ingrijorarea jucata (a carei axioma este izolarea cumplita a tarii noastre) nu serveste adevarului, ci acelor „analisti politici" a caror competenta, profund discutabila, e epuizata de abilitatea de a macina la nesfirsit doua-trei locuri comune.
Romania e, de un an, un jucator activ in sistemul relatiilor internationale. Acest fapt, esential si nou, este cel care ii deranjeaza cel mai tare pe evaluatorii politicii externe a Romaniei care au memorat mecanic o serie scurta de comentarii gata facute si care nu pot gindi liber o realitate.
Ei spun ca Romania e acum fara aliati adevarati sau ca apropierea de SUA e extrem de periculoasa, ori ca sintem inconstienti pentru ca Germania si mai ales problematica Franta nu sint prioritati pe agenda externa a tarii noastre. Acestea sint insa doar modalitati retorice de a camufla neputinta de a intelege.
Anume: de a intelege ca, in materie de politica externa, Romania e pe cale sa se schimbe intr-un mod esential.
Chiar daca strainii ne mai confunda Capitala, ba cu Sofia, ba cu Budapesta, Romania nu mai e o pata alba si nici o tara neinteresanta si neinsemnata pentru liderii importanti ai lumii.
Sa rezumam ce a fost in acest an important: Romania a ales sa joace in echipa SUA si a spus raspicat lumii intregi despre aceasta alegere; a optat pentru mentinerea trupelor romanesti in Irak; vorbeste, mai ales prin vocea sefului statului, despre o reorientare a strategiei la Marea Neagra; a reincalzit relatiile, inghetate de guvernarile precedente, cu Rusia; mai mult, redevine activa in zona
tarilor arabe. Romania are, dupa mult timp si intr-un context care nu are nici un precedent, optiuni. Ele sint clare si la vedere, asa incit pe scena politica internationala pozitia tari
