PREMIERA ROMANEASCA Le-am ramas datoare cititorilor cu cateva randuri despre ultimele doua premiere romanesti ale anului; le scriu acum, din superstitie (pentru ca nu vreau sa trec datoare in 2006). (...) Ati remarcat, cred, ca n-am folosit, in articol, nici un nume de regizor, de operator, de actor, de scenarist. De ce? Poate ca sa nu le stric Revelionul. Apropo de Revelion, le spun si eu cititorilor "La multi ani!" si sa speram ca in 2006 vom sta mai bine cu premierele romanesti. Mai ales ca din ianuarie ma intorc la numele proprii! PREMIERA ROMANEASCA Le-am ramas datoare cititorilor cu cateva randuri despre ultimele doua premiere romanesti ale anului; le scriu acum, din superstitie (pentru ca nu vreau sa trec datoare in 2006).

Desi suntem in zona Sarbatorilor - care rimeaza, se stie, cu veselie - , voi fi obligata sa adopt un ton mohorat. Pentru ca rar m-am plictisit in asa hal la cinema, ca la aceste doua filme romanesti care au inchis, sontac-sontac, plutonul (oricum, debil) premierelor cinematografiei autohtone. E adevarat ca ele ar oferi materie din belsug pentru posibile pamflete, la care sa mori de ras. Dar - sincer - nu am absolut nici un chef sa fiu catusi de putin spirituala pe marginea unor triste rebuturi, care, intr-o buna masura (adica exact in masura in care au fost facute din banul public), ne privesc pe toti.

Unul se cheama "Femeia visurilor" si e filmul unui regizor cunoscut, cu prestatii din ce in ce mai dezamagitoare dupa ’89. Categoria: lamentabil cu pretentii. Cu pretentii de arta. Doar ca arta inseamna prospetime, vibratie, autenticitate - or, in filmul "maestrului", totul are ceva deja vazut (in alte filme) sau deja mestecat (de altii), totul pare fad, snob, artificial. Iasca! Practic, e o asamblare de clisee, de un fastuos prost-gust, despre ceva ce ar fi trebuit sa trimita, sa zicem, la "8 si jumatate" sau la "All that