Miercuri seara, inainte de a bate gongul spectacolului "Unchiul Vanea", in regia lui Yuri Kordonski, la Sala Izvor a Teatrului Bulandra. Horatiu Malaele - alias Vanea, din piesa lui Cehov - despovarat de tragismul personajului in pielea caruia se pregateste sa intre, dupa mai bine de o suta de reprezentatii. Dincolo de masca unui Tartaglia sau Truffaldino sau Dromichaites, Varga, Scapino, Stroescu, Potiekalnicov, Lelio, Vincenzzo, etc., etc, se afla "un om obisnuit care incearca sa comunice cu lumea", asa cum insusi se prezinta actorul, regizorul celor peste 15 piese de teatru din dramaturgia romaneasca si universala, si caricaturistul de talent. E prea mult pentru un om obisnuit? Poate e prea de tot ca noi, colectionarii de biografii, de cuvinte de duh, de marturisiri, ii luam, tocmai acum, inainte de intrarea in scena, pulsul emotiilor. De fapt, intentia noastra este aceea de a-i afla lui Hora, cum il striga cei apropiati, gandurile care il transporta din anul ce abia se incheie spre altul cu multe necunoscute si intrebari.
- Dupa numarul rolurilor interpretate pana acum, se pare ca traiti mai mult pentru personajele de pe scena sau de pe micul ecran. Si totusi, ragazul sarbatorilor de iarna intra in "recuzita" unui om obisnuit sau se adauga sutelor de antracte?
- Ei bine, Craciunul l-am petrecut cu prietenii mei care au "lansat la apa" o casa, intr-un cartier nou. Asa ca am petrecut cum petrece toata lumea, dupa care am incercat sa supravietuim, adica sa ne revenim, si iata-ne in viata, pregatiti sa trecem al doilea "obstacol"- poate la fel de important, poate mai important, care este Anul Nou.
De Revelion, am hotarat, impreuna cu familia, sa mergem intr-o zona frumoasa a Amsterdamului.
- Obisnuiti sa priviti in urma, la cele implinite sau neimplinite din anul incheiat ?
- Eu sunt mai putin preocupat de bi
