2005 a fost pentru PSD un an al experientelor inedite. Este vorba în primul rand de experienta opozitiei, pe care nu o cunoscuse acest partid infiintat cu mare pompa in 2001 prin absorbtia PSDR, minuscul partid servit pe tava de Alexandru Athanasiu. Creat de oamenii aflati la putere pentru a-si consolida puterea, PSD s-a afirmat timp de patru ani ca maestru al acapararii tuturor parghiilor politice si economice de la nivel local, pana la conducerea institutiilor care ar fi trebuit sa fie nepartizane, cum ar fi, de pilda, Curtea Constitutionala. Nu mai vorbim de controlul mass-media prin manevrarea bugetului publicitatii de stat si a intereselor de afaceri ale patronilor de ziare, radiouri si televiziuni. Pe langa rolul sau de consolidare a puterii unui anumit grup de oameni, PSD trebuia sa mai indeplineasca si functia de vehicul pentru consolidarea puterii lui Adrian Nastase, ales presedinte dupa plecarea lui Ion Iliescu la Cotroceni. In gandirea initiala a primului sau lider, probabil ca orice revenire a lui Ion Iliescu in partid ar fi trebuit aprobata de Adrian Nastase. Faptul ca in 2005 PSD nu mai este condus nici de Adrian Nastase, nici de Ion Iliescu este cu adevarat o noutate, desi nu este in mod necesar o revolutie. Alegerea lui Mircea Geoana in fruntea partidului tocmai la congresul care ar fi trebuit sa-l readuca la conducere pe Ion Iliescu a fost o lovitura politica magistrala data nu atat de fostul ministru de Externe, cat de liderii locali si o parte din membrii conducerii centrale a partidului. Acestia nu i-au iertat lui Adrian Nastase esecul la prezidentiale si alianta cu PUR/PC, partid care a tradat la prima ocazie, aruncand PSD in opozitie. Domnul Nastase a incercat sa se salveze printr-o alianta neasteptata cu Ion Iliescu, dar nu a apreciat corect autonomia pe care o castigasera fostii baroni, multi ramasi in functie. Nici unul din ei nu mai dorea sa