Am început 2005 cu incertitudini si cu multa speranta. Tocmai l-am încheiat cu suficient de multe certitudini si cu ceva mai putina speranta. A fost un an greu, cu inundatii, cu introducerea cotei unice de impozitare si cu lupa Comisiei Europene tintita asupra domeniilor mentionate în clauza de salvgardare, care ar putea trimite Romania în prelungirile aderarii la Uniunea Europeana. Cu toate acestea, prestatia guvernului, nascut cu forcepsul manuit de Traian Basescu, a fost peste asteptari, iar balbaielile inerente începutului de mandat au fost putine. Cea mai placuta surpriza a lui 2005 a fost prestatia Monicai Macovei, în fruntea Ministerului Justitiei. Dupa 15 ani de carpeli, încercari timide de reforma si puseuri contrareforma, avem certitudinea ca Justitia din a încaput, în sfarsit, pe mainile unui administrator priceput. Era si timpul, sabia Uniunii Europene atarna amenintator. Printre restantele Monicai Macovei se numara mentinerea serviciului secret al Ministerului Justitiei si pastrarea în functia de procuror general a lui Ilie Botos. In 2005, institutiile care blocheaza reforma au capatat nume: în structura actuala, CSM e principalul obstacol în calea unei Justitii la standarde europene, iar CNSAS obstructioneaza desprinderea Justitiei de trecutul totalitar. Mai putin surprinzatoare au fost confirmarile ca Administratia si Internele, ca si Agricultura, domenii în care înregistreaza întarzieri pe drumul aderarii, au în fruntea lor ministri eficienti. Seriozitatea si competenta lui Vasile Blaga si Gheorghe Flutur pot fi atuurile Romaniei pentru obtinerea unui raport favorabil, de la Bruxelles, la începutul lunii mai. In ultimele luni, Eugen Nicolaescu a demonstrat ca nu va fi o figura stearsa în fruntea Sanatatii si ca are un proiect (cat de coerent, ramane de analizat) de a reforma un domeniu amenintat de colaps. Prestatia celor trei era oarecum previzibila.