Sa fim parinti poate fi atât de placut si usor, dar si greu uneori. Clipele pot zbura jucându-ne cu copilul sau pot ingheta in timp ce ochii nostri privesc mariti si disperati cum puiul cel drag se transforma intr-un „Domnul Goe“ si nu stim cum sa reactionam. Stilul indulgent se caracterizeaza prin aceea ca parintele ii permite copilului sa se manifeste cum vrea el, fara a-i impune prea multe restrictii. Filosofia de viata a parintelui care adopta acest stil este: „Copiii vor inflori singuri la timpul potrivit“. Pentru el, cea mai mare valoare o reprezinta libertatea de expresie. Parintele indulgent manifesta sensibilitate la drepturile altora, se consulta cu copilul atunci când ia o decizie, manifesta interes fata de tot ceea ce face copilul, iar cazurile in care il pedepseste sunt foarte rare. Parintele autoritar Parintele care adopta stilul autoritar se caracterizeaza prin faptul ca ii cere copilului sa respecte cu strictete, fara sa comenteze, regulile impuse. Cea mai mica greseala este urmata de pedeapsa. Filosofia de viata adoptata: „Nimic nu e mai presus de lege!“. Din aceasta cauza, parintele nu se simte obligat sa raspunda intrebarilor suplimentare: „De ce? Pentru ca sunt mama ta! Nu discutam!“. Intentia copilului de a-si manifesta independenta este interpretata ca o forma de razvratire, fapt ce reprezinta o sursa importanta a conflictelor parinte-copil. Din pacate, adoptarea acestui stil de catre parinti atrage dupa sine numeroase dezavantaje, in primul rând, copilul crescut de parinti autoritari va invata foarte greu sa devina maleabil, sensibil la dorintele altora. De asemenea, acest copil va intâmpina dificultati in realizarea unei comunicari eficiente; va fi frecvent lipsit de initiativa, de curaj si vesnic nemultumit, deoarece se teme in permanenta ca ar putea gresi. Pentru el, a gresi e sinonim cu „a fi un ratat“. Parintele indiferent Copilul al carui