Anul Nou ne-a adus un car de urari. Individuale, de la rude, prieteni, colective, de la presedinte, prim-ministru. Avem deci si drepturi colective, in frunte cu acela de a fi felicitati de presedintele tarii, oricine ar fi el si oriunde ar fi el, si de prim-ministru, in aceleasi conditii. Ni s-a spus de atatea ori sa avem un an mai bun, mai plin de bucurii, incat formula, ca de obicei, n-a mai impresionat pe nimeni. Si in acelasi timp, scumpirile lucrau incet, luand locul urarilor, inca din prima zi a anului 2006. Sunt aproape sigur ca nu la asta se referea presedintele Basescu atunci cand ii spunea unui reporter, in noaptea Anului Nou, ca n-are nici o sansa sa scape de surprizele domniei sale in anul care tocmai se itea prin fumul petrecerii si ghirlandele care ii inlantuiau pe petrecareti cam cum ne inlantuie pe noi toti, petrecareti sau tristi pur si simplu, preturile, pe zi ce trece mai mari si mai tari. Cu alte cuvinte, nu stiu daca vom trai bine. Ceea ce stiu este ca vom plati bine, adica mult. Bine din punctul de vedere al celor platiti, nu si al platitorilor, adica al tuturor. Sau, ca sa fiu mai exact, vom plati mult si bine. Asta nu e, insa, o surpriza. Ziarele au scris de aproape o luna ca vin scumpirile, asa cum au scris, asta-vara, ca vin inundatiile. E drept, nu cu o luna inainte, atunci, ci cu mai putin, cat poate prognoza meteorologica. Asadar, avem inundatii vara si scumpiri iarna. Frumoasa viata, bine mai traim. Explicatiile nu tin loc de scutiri: ca sa ne aliniem cu unii si cu altii, ca asa e in Uniunea Europeana. Alte obiceiuri ale Uniunii Europene, cum ar fi o mai atenta supraveghere a moralei functionarilor, o mai dura reprimare a actelor de coruptie, o mai scazuta poluare a aerului, nu ne grabim sa le preluam, pentru ca nici nu ni se pretinde sa facem totul deodata. Scumpirile, insa, ele nu mai au timp sa astepte. Scumpirile nu mai au rabdar