2005 pare sa marcheze un punct de inflexiune in curba cresterii economice. Fara indoiala, in ciuda faptului ca atat in acordurile cu FMI, cat si printre cerintele de aderare la UE n-a figurat ca un criteriu de performanta, obtinerea unei cresteri economice sustinute a fost, in ultimii ani, “punctul forte” al Romaniei. Realizarea unor cresteri economice relativ ridicate, printre cele mai viguroase din regiune, si oricum mult peste media pe ansamblul UE, a contat in evaluari, monitorizari si, chiar, concret, in atragerea de investitii straine . Rezultatele pe 2005, desi mai modeste decat in 2004, se inscriu in aceasta grila de apreciere. Numai ca preliminarile pe ansamblul anului ascund o mare discrepanta: constituie indeosebi produsul primei parti, in timp ce in a doua parte a anului a intervenit o incetinire vadita, care poate anunta chiar o recesiune. Atat de slaba este performanta din trimestrul trei si estimativ din trimestrul patru! In mod ingrijorator, tendinta este indeosebi pronuntata in industrie. Ingrijorator, pentru ca experienta arata fara echivoc, atat in cazul Romaniei, cat si la nivel mondial, ca evolutiile din industrie le prefateaza si determina pe cele din ansamblul economiei. Practic, nu exista crestere a PIB fara o crestere in industria prelucratoare. Or, catre sfarsitul anului, industria prelucratoare din Romania pare sa-si fi pierdut suflul. Motivele sunt mai multe: consecintele directe si indirecte, imediate si cu impact pe termen lung ale inundatiilor, aprecierea nu numai reala, dar si nominala a leului, care a bagat in criza industriile cu contributie la export, limitarea creditului in valuta pentru a se pune cat de cat calus expansiunii furibunde si nesanatoase a deficitului extern. Tendintele erau previzibile. Dupa ce motorul de redresare al economiei romanesti incepand din anul 2000 il constituisera exporturile, ajutate si de devalorizarea