Am urmarit pe 20 decembrie 2005 Gala 10 pentru , organizata de postul de televiziune Realitatea TV. Ideea a fost foarte buna si atmosfera placuta. Dupa o dimineata in care puterea si opozitia s-au paruit in parlament, in stil autist, aruncandu-si vorbe grele, fara sa dialogheze, seara cobeligerantii se aflau de fata in Ateneul Roman, zambitori, imbibati de “spiritul sarbatorilor” si al sarbatoririlor. Poporul roman, prin cei 4.000 de reprezentanti sociologic esantionati ca sa ne dea perceptia celor 17 milioane de alegatori, isi votase pe cei mai buni cantareti, actori, sportivi, jurnalisti, analisti politici, ministri, parlamentari, politicieni tineri si politicieni in genere. Cei 10 s-au dovedit a fi 8, caci 2 dintre protagonistii Galei au intrunit sufragiul popular la doua categorii: Cristan Tudor Popescu a fost desemnat si jurnalistul, si analistul politic al anului, iar Mona Musca a dobandit trofeul la categoria ministri si parlamentari. Oamenii isi iubesc cantaretii, mai ales de muzica populara (Irina Loghin), actorii (Florin Piersic), fotbalistii (Cristi Chivu), apreciaza succesul marilor capitalisti romani (Ion Tiriac), admira incisivitatea fara frontiere a jurnalistului anului si ubicuitatea sa televizata in talk-show-uri si interviuri pe toate canalele posibile, admira acelasi lucru la tanarul politician al anului (Cosmin Gusa): faptul ca nu are nici “tata originar”, nici “tata adoptiv” si merge pe drumul sau. Poporul alegator se regaseste in parlament intr-o femeie independenta, curajoasa, orientata spre cetateni si neobedienta, mereu solicitata de mass-media, prezenta ca liberala civica, nu ca reprezentanta a unui partid (Mona Musca), si in guvern, eventual din aceleasi motive, fiindca cei 4.000 nu au facut analiza rezultatelor guvernarii. In sfarsit, poporul elector se regaseste in barbatul politic din capul statului, Traian Basescu, secondat la categoria