Anul 2005 a fost al doilea an consecutiv in care Romania se plaseaza pe primul loc in atragerea investitiilor straine intre tarile din Europa de Sud-Est. Desi sub nivelul din 2004, cand au intrat in tara 5,1 miliarde de dolari, totusi investitiile directe, estimate pentru 2005, de 3,5 miliarde de euro, pot fi considerate ca fiind consistente.
Nu trebuie sa mire pozitia de lider. Ea a fost prognozata, iar proxima aderare la Uniunea Europeana ofera investitorilor straini incredere si stabilitate. Aceasta in conditii normale, sa nu anticipam. Insa arborarea drapelelor festive este inoportuna. Abia acum recuperam ceea ce am pierdut constant din 1993 pana in prezent, perioada caracterizata prin instabilitate economica si legislativa, tare care, sa fim cinstiti, nu le-am eliminat definitiv nici in prezent. Balbele si rasturnarile de situatii in constructia noului Cod Fiscal sunt elocvente in acest sens.
Orium, bine ca nu mai exista perceptia generala de acum cativa ani, regasita in comentariile ziarelor de prestigiu, unde se afirma, citez, "a face afaceri in Romania este ca si cum ai face figuratie in filmul «Ziua Cartitei»". Tot la fel de bine ar fi sa nu ne entuziasmam. Mai bine am privi lucrurile la rece facand o analiza calitativa a investitiilor straine intrate in Romania. La fel ca si in 2004, boom-ul investitiilor straine are la origini marile privatizari. De anul acesta, cu exceptia vanzarii CEC si poate a catorva termocentrale, intram in zodia adevarului. Ca opinie personala, privatizarea companiilor si bancilor de stat pentru a folosi banii obtinuti pentru acoperirea deficitului bugetar nu ar trebui considerata ca o investitie.
Mai degraba este o forma de a "vinde mobila din casa" pentru a-ti acoperi datoriile. Acum "mobila-i vanduta" si ar trebui sa ne intrebam cat suntem, cu adevarat, de competitivi in atragerea investitiilor straine de calit
