Anul trecut, leul a fost una dintre monedele cu cel mai ridicat ritm de apreciere.
Nu putea sa fie altfel, avand in vedere ca primele semne de inversare a tendintelor cu care eram obisnuiti, cele de depreciere, aparusera inca din octombrie 2004. Atunci, euro inregistrase maximul sau istoric, de 4,1302 lei. Dupa care a inceput procesul de crestere a monedei romanesti.
Finalul lui 2004 gasea euro la un curs mediu de 3,9663, pentru ca la inceputul lui august sa fie inregistrat un curs de 3,4022 lei.
Cresterea leului ar fi fost si mai mare, la vremea respectiva analistii prognozand chiar atingerea cotei de 3,2 lei, dar s-a opus BNR, care a cumparat constant excesul de valuta, rezerva sa internationala urcand in 2005 la peste 18 miliarde euro. Interventiile BNR au fost necesare pentru a steriliza excedentul de valuta, "banii fierbinti" ai fondurilor speculative, rezultat de practicarea unor dobanzi mari, care au adus in tara intre 2 si 4 miliarde euro. Lor li s-au adaugat fluxul constant al sumelor trimise in tara de romanii care muncesc in strainatate, care s-ar parea ca s-au ridicat in 2005 la circa 6 miliarde euro. Nu trebuie uitate, ca surse de apreciere a leului, investitiile straine, facute cu "sacosa", pentru a se cumpara pamant sau bunuri imobiliare, sau pentru demararea, fie dezvoltarea unor afaceri. Explozia creditelor in valuta a fost o alta sursa de presiune pe curs, dar, odata cu noua politica BNR de reducere a acestui tip de imprumut, ea si-a pierdut din importanta.
Din pacate, eforturile BNR de gestionare a cursului ca principala arma anti-inflationista nu au avut efectul dorit din cauza catastrofelor naturale cu care s-a infruntat Romania, cresterii pretului la petrol, care a fost completata de aprecierea dolarului, precum si de introducerea cotei unice, care a reprezentat o sursa importanta de inflatie, prin cresterea consumului. @
