Anul 2005 s-a împartit, în mod “natural”, în doua, din perspectiva activitatii Aliantei PNL-PD. Prima parte a anului a fost dedicata discutiilor nesfarsite - cu alte cuvinte, lipsite de finalitate - pe marginea alegerilor anticipate si a fuziunii dintre PNL si PD. Energiile si eforturile concertate ale aceleiasi Aliante au fost risipite, într-un mod deopotriva de steril, în discutiile încununate de esec, privind modificarea Regulamentelor de functionare ale celor doua Camere ale parlamentului, în scopul schimbarii celor doi presedinti, Nicolae Vacaroiu si, respectiv, Adrian Nastase. La sfarsitul lui 2004, scopul fundamental pe care cele doua partide si-l propusesera era o fuziune menita sa întareasca guvernarea si, mai mult decat orice, sa dea coerenta si unitate unei scene politice cronic lipsite de aceste atribute. Mai multe au fost însa piedicile detectabile la nivelul evenimential si doctrinar. Prima categorie a constituit-o, aparent, seria de evenimente negre care au pus guvernul Tariceanu în fata unor urgente de natura sa deturneze sensul discutiilor dintre cele doua partide membre ale aceleiasi coalitii. Inundatiile si gripa aviara sunt notele caracteristice ale primului an de guvernare a coalitiei, evenimente deosebit de nefericite, care ar trebui sa determine PSD sa se felicite pentru lipsa de “sansa” de a fi ratat guvernarea acum un an. Deja plasata sub semnul urgentei si al catastrofei, Alianta D.A. a trebuit, în plus, sa faca fata discutiilor la fel de ritmice si implacabile privind alegerile anticipate. Obiectivul, în principiu îndreptatit, al conturarii unei majoritati parlamentare mai convingatoare a desenat de la bun început imaginea unei guvernari plasate sub semnul provizoratului. Totul ramanea de schimbat, de ameliorat, de redefinit, iar alegerile parlamentare care propulsasera, de bine-de rau, Alianta D.A. la guvernare nu facusera decat sa anunte,