incepea anul 2005 cu un nou guvern, dupa ce PSD pierduse in mod neasteptat puterea in urma alegerilor din decembrie 2004. Mai precis, o scapase printre degete, atunci cand Traian Basescu a intors in favoarea sa, cand nimeni nu se mai astepta, rezultatul celui de-al doilea tur al prezidentialelor. Aceasta schimbare de regim a fost cu siguranta un lucru bun, indiferent de notele pe care fiecare in parte le da noilor locatari de la Palatul Victoria. Fara o noua rotatie la guvernare, situatia din tara ar fi ajuns de-a dreptul sufocanta, iar majoritatea institutiilor statului ar fi devenit simple anexe ale PSD. De altfel, trecerea in opozitie ii serveste chiar si acestuia din urma, dandu-i sansa de a se refoma in mod serios, in masura in care va reusi sa o si valorifice. Cu toate acestea, nimic din ceea ce s-a intamplat atunci nu a fost rezultatul unor evolutii electorale previzibile. Din contra, multi romani, chiar si cei care votasera Alianta, asteptau oarecum resemnati victoria lui Adrian Nastase. Printre ei, o buna parte din activul de partid liberal-democrat care nici macar nu se mai obosise sa-i faca o campanie lui Traian Basescu pentru turul doi al alegerilor. Cei in cauza s-au electrizat insa instantaneu in perioada imediat postelectorala, cand s-a declansat la nivel local si central marea batalie pentru functii. Cei mai bine plasati, adica cei mai bine “conectati”, au capatat masini cu girofar si sepepisti, in timp ce mai putin norocosii au trebuit sa se multumeasca cu pozitii mai modeste. Nimic condamnabil in mod special. Cine se implica activ in politica se asteapta ca, la un moment dat, sa primeasca si premii. Ce e mai putin in regula e faptul ca mai ales liberalii par sa-si fi insusit in mult prea mica masura lectiile care trebuiau trase dupa alegerile de la sfarsitul anului 2004. Nu de alta, dar, in aceste conditii, risca sa suporte consecinte dintre cele ma