- Cultural - nr. 1 / 4 Ianuarie, 2006 Lazar Ladariu ne-a mai demonstrat o data ca e un bun ardelean, ducandu-si inca un gand pana la capat. A promis spre sfarsit de toamna o carte de poezie pe care sa o lanseze intre sarbatori, aceasta insemnand intre Craciun si Anul Nou, si, iata, cartea a ajuns la cititori. Nu e o carte intre sarbatori, ci o sarbatoare intre sarbatori, pentru ca aparitia unei noi carti a lui Lazar Ladariu poate fi considerata o sarbatoare. Mai mult, aceasta carte inaugureaza o serie de aparitii editoriale, intr-un proiect comun cu Editura Dacia, "Poetii urbei". E, de fapt, un proiect mai vechi, amanat din pricini binecuvantate, cum s-ar zice, dar, iata, cartea cu numarul unu din aceasta colectie a aparut, si ea apartine unui poet care merita cu prisosinta aceasta intaietate care, iata, se repeta dupa douazeci de ani, in 1985 Lazar Ladariu debutand tot la Dacia, cu volumul de versuri "Campuri cosite de ceata", intr-o suita de debuturi poetice muresene. Urmatorul volum, "Dinastia clipei", semnat de Dumitru D. Silitra, este deja tiparit si el, urmand sa fie lansat curand. Mai sunt si alte volume in pregatire, asteptam si alte propuneri, lista e deschisa… La douazeci de ani de la debutul in volum, Lazar Ladariu, in ciuda unei aparente a unui titlu rebel, a ramas credincios unui univers tematic si stilistic in care a construit cu staruinta si perseverenta o identitate poetica, un destin literar. S-a detasat de convulsiile politicului si socialului, lasand politicianul si gazetarul sa plateasca tribut acestora, poezia ramanand un teritoriu care nu s-a lasat ademenit de tentatiile vremelniciilor. S-a detasat si de mode si modele poetice, nu s-a inregimentat nici formal unor tendinte gregare, autoprotectoare, din epoca. Poetul a optat pentru singuratatea alegatorului de cursa lunga, iar poezia sa s-a inscris in orizontul discretiei, "treburile" interne