Nu prea am auzit in aceste zile sa se vorbeasca de cum va trai cetateanul in 2006. Nici macar in treacat nu a fost atins subiectul nivel de trai. Toata fruntea politicii a trecut in revista anul recent incheiat, accentul fiind pus pe realizarile marete cunoscute doar de guvernanti. Nu de promisiuni ar fi avut nevoie omul de rand sau de declaratii populiste lipsite de realism, cum se gandesc probabil unii dintre demnitari. De o asemenea demagogie este satul. In toti acesti ani numai de fagaduieli politice a avut parte si uite ca tot cu sacrificiile a ramas. Discursul presedintelui Basescu spre un astfel de confort material este indreptat, fapt de natura mai degraba sa ingrijoreze decat sa linisteasca. Sigur, tinta politica, ma refer la aderarea la UE, este prioritatea numarul unu a Guvernului, se intelege acest lucru, dar asta nu inseamna sa-l lasi pe cetatean sa se tarasca de la o zi la alta din cauza scumpirii nivelului de trai. Fara sacrificii nu se poate, este clar, dar oare ele nu au un sfarsit pana la urma? O intrebare la care nici macar dl Tariceanu nu s-a gandit sa dea un raspuns din proprie initiativa. La fel ca declaratiile presedintelui, remarcele premierului de la sfarsit si inceput de an parca nu au nimic de-a face cu viata milioanelor de oameni care asteapta o schimbare in bine si sub aspect material. Toate preocuparile Guvernului sunt vazute in roz, ca si cum s-a cam terminat cu efortul pentru atingerea standardelor occidentale despre care tot se discuta. Multumirea puterii nu trebuie sa se rezume la faptul ca poporul accepta sacrificiile, recomandare valabila si pentru noul an, ca si cum acesta este scopul intregului angajament luat o data cu castigarea alegerilor generale. Daca se va continua in acest mod, orice speranta de a face un mare pas inainte este practic sortita esecului. Aici nu este vorba de un nou angajament politic pe care Executivul tre