- Cultural - nr. 1 / 4 Ianuarie, 2006 Comunicarea interumana a devenit un veritabil poligon de incercare. Telefonia mobila a deturnat sensurile traditionale ale comunicarii, a imprimat o alta dinamica acesteia. Brat la brat cu "e-mail-ul", telefonia mobila, in general, SMS-ul in particular, au detronat clasica scrisoare, trimitand in somaj multi postasi de altadata. Ar fi absurd sa nu se intample astfel. Cine opteaza pentru o plimbare la Posta, dupa ce si-a incheiat epistola si a pus-o intr-un plic, pentru o "coada", pentru niste cheltuieli, nu chiar neglijabile, pentru un timp pierdut, cand poate rezolva totul simplu, "in trei timpi si doua miscari", de acasa, de la birou, ca sa trimita o "scrisoare" prin "e-mail"? Sau sa trimita o "carte postala"- un "SEMESE", de pe telefonul mobil, fara nici o dificultate, aproape de oriunde s-ar afla. Aceasta in conditiile in care "urgentele" nu sunt prea mari, ca "textul" sa fie inlocuit de "vorbe", tot pe telefonul mobil. (N-am zis nimic de videotelefon!) Adio scrisori de altadata, adio postasi, adio marturii epistolare. Nu se poate ca atunci cand se castiga ceva, intr-o parte, sa nu se piarda in cealalta! Ma gandesc cat va avea de pierdut istoria literara, daca scriitorii vor renunta si ei la epistole si vor apela la "email-uri" si SMS-uri! Daca vor renunta la cuvinte, daca vor fi zgarciti si vor admite sa comunice "scurt, clar, concis", pe spatiul unui SMS! Pana la finele lui 2005 n-am trimis nici un SMS, am refuzat cu indaratnicie aceasta formula, in principal, in aceasta perioada, de a trimite urari. In cele din urma, am cedat. In primul rand din teama de a nu fi considerat nepoliticos, indiferent la zecile de "SEMESEURI" care mi-au fost trimise de cunoscuti si necunoscuti. Am primit SEMESEURI de tot felul _ si sobre si jucause si simple si inzorzonate. Pe unii i-am prins ca nu erau nici macar originali, pentru ca au a