Intr-o interesanta emisiune de televiziune, gazduita de postul B1 TV, fostul ministru al Finantelor Publice, Ionut Popescu, pe atunci detinatorul portofoliului, lansa o teorie interesanta. Introducerea impozitului pe gospodariile agricole, printr-un viitor Cod Fiscal, set de norme care si azi are o evolutie browniana, ar constitui - sau va constitui - un instrument eficient de a-i face pe cei din mediul rural sa munceasca. Chiar daca exprimarea fostului ministru era, la acea vreme, total neinspirata, aducand, mai degraba, a jignire, totusi Popescu avea dreptate. In felul lui. Adica de a-i incuraja pe fermieri, un termen care nu prea are corespondenta in Romania actuala, sa se adapteze la piata, sa produca eficient si sa aduca plusvaloare, chiar si in conditiile unei exploatari agricole pe suprafete mici, in regim de subzistenta.
Aceeasi filozofie o are Sebastian Vladescu, actualul ministru al aceluiasi minister. Chiar o teorie extinsa. De a fiscaliza tot, de la "comertul la poarta" pana la autoconsum. Firesc ca domnia sa aduce si argumente. Cel mai solid, in opinia ministrului, ar fi acela al echitatii fiscale. Adica toti cei care obtin venituri, indiferent din ce surse, sa plateasca taxe, sa contribuie la constituirea bugetului de stat, bani care sa fie folositi in viitor pentru dezvoltare si protectie sociala.
Cat de logic si de firesc se alatura pe hartie cuvintele care se vor a fi argumente solide pentru noua arhitectura fiscala a Romaniei. O doctrina careia nu i-ai gasi fisuri in conditiile in care nu doresti sa parasesti ecranul computerului pentru a vedea ceea ce se intampla dincolo de geamul "termoizolant" al ministerului.
Dincolo de el gasim realitatea care face constructia matricei fiscale caduca. Avea sa o recunoasca si ministrul Agriculturii, care atentiona ca fiscalizarea unui sector, precum cel agricol, aflat in prabusire libera, fa
