- Social - nr. 2 / 5 Ianuarie, 2006 Intram in Cetatea Sfanta prin Poarta Leilor. E cald, e placut, e taina ce tina de mintea mea adusa pe poarta ce duce "acolo". Si nu stiu de ce, parca, nu sunt singura, asa precum palmele mi-au mirosit, pe toata aceasta tainica intalnire, a mir, tamaie si smirna, acum simt ca alaturi este El, privindu-ma cu ingaduinta si ducandu-ma pana acolo unde pot intelege. Calc pe pietrele de pe straduta ingusta si privesc arabii ce se-ndreapta spre Moscheea lui Omar. Privirea furisa si repezita face clipa istorica chiar daca suspiciunea e mai mult decat prezenta iar rugaciunea e si de o parte si de alta. Stiu ca ma asteapta un drum spiritual greu, atat de dus, cat si de simtit si inteles in intelepciunea sa, asa ca prind in causul palmelor paharul cu apa rece pentru stamparul caldurii si-mi las neastamparul lumesc pe-un scaun randuit, ca si altele, pe langa zidurile stradutelor din cetate. Le privesc si stiu ca ele nu sunt intamplatoare, caci muritorul din noi aduna si oboseala gandului nemarturisit si... odihneste o clipa inainte de a te porni la drum cu… povara. Mai fac cativa pasi pe straduta pe care ti-e greu a nu-ti simti umerii striviti de zidurile de piatra ce ascund ferestre cat palma si rugaciunile neauzite si deodata ma opresc, caci din clipa ce va urma urmele talpilor mele vor ramane pe Via Dolorosa. Emotia e mare, caci amintirea va ramane mereu vie, asa precum tot ce-am adunat in sufletu-mi va fi unic si de povestit intru totul din zi de lucru si pana-n cea de sarbatoare. Pornim pe Via Dolorosa-Drumul Crucii pana la Sfantul Mormant, cu inceputul, adica, umilirea, fapt care, plecat capul, simti ca ceva se intampla. Tacerea clipei vorbeste. Parca povara incepe prin cuvant, iar pasii nostri sa se potriveasca, incet, drumului. Sunt pe acest drum si-mi port crucea facand serpuitoare aleasa carare, caci e totul asa cum inca pe piatr