Marele compozitor, violonist, pianist, dirijor si pedagog român George Enescu s-a nascut la 19 august 1881, in satul Liveni (lânga Dorohoi), judetul Suceava. Enescu a ramas unul dintre cei mai importanti muzicieni ai lumii, de la sfârsitul secolului al XIX-lea si din prima jumatate a secolului XX. A dovedit talent muzical inca din copilarie, cunoscând chiar de atunci folclorul. Tatal sau l-a prezentat profesorului si compozitorului Eduard Caudella, care l-a inscris la Conservatorul din Iasi. La vârsta de sapte ani, a fost sfatuit sa-si continue studiile la Conservatorul din Viena. Aici a studiat impreuna cu mari profesori cum ar fi Joseph Hellmesberger, Robert Fuchs, Sigismond Bachrich si a absolvit inainte de a implini vârsta de 13 ani, obtinând medalia de argint. In concertele sale din Viena, Enescu a interpretat piese clasice de Brahms, Sarasate si Mendelssohn Bartholdy. In 1895, si-a continuat studiile la Paris. Aici i-a avut ca profesori pe Andre Gelalge (contrapunct), Jules Massenet si Gabriel Faure (compozitie), precum si pe M.P.J. Marsick (vioara). Criticii muzicali spun ca majoritatea compozitiilor lui George Enescu sunt influentate de folclorul românesc: „Creatia sa componistica abordeaza aproape toate formele si genurile muzicale, reflectând dragostea pentru poporul din mijlocul caruia s-a ridicat si cu a carui sensibilitate s-a identificat. Opera lui Enescu reprezinta o pilda de insusire si dezvoltare creatoare a cuceririlor artei muzicale europene, de imbinare a acestora cu traditiile muzicii folclorice a poporului român. Chiar si in lucrarile in care se manifesta influente ale muzicii germane sau franceze, ori in acelea al caror continut nu presupune neaparat forma nationala, de pilda Suita I «in stil clasic» pentru pian sau opera «Oedip», se vadeste legatura cu folclorul nostru, prin utilizarea, uneori discreta, alteori destul de evidenta, a formelor m