Ieri s-au comemorat 52 de ani de la moartea poetei Elena Farago, ale carei poezii au impresionat generatii de copii, decenii intregi. Copiii de azi si copiii de mâine cu siguranta vor recita la serbari din poeziile Elenei Farago, in special „Catelusul schiop“, stiuta pe de rost inclusiv de asa-zisii literati care, in prezent, o critica pe autoare fara nici o noima. Cine nu a citit sensibilele sale creatii precum: Gândacelul, Catelusul schiop, Motanul pedepsit, Micul vânator, Bondarul lenes, Fluturii, Closca, Doi frati cuminti? Si exemplele pot continua. Majoritatea scrierilor sale pentru copii sunt in versuri, insa Elena Farago este si autoarea unor carti in proza, la fel de apreciate, de-a lungul timpului, de cei mici: „Sa fim buni“ (aparuta in anul 1922), „Ziarul unui motan“ (1924) sau „Intr-un cuib de rândunica“ (1925). Adevarul istorico-literar este ca Elena Farago si-a dedicat talentul si energia creatiilor pentru cei mici, numele acesteia fiind asociat exclusiv cu literatura pentru copii, una dintre cele mai dificile. Elena Farago s-a nascut pe 29 martie 1878, la Bârlad, numele adevarat al acesteia fiind Elena Paximade. Scoala si-a facut-o in orasul natal, la pensioanele Varlaam si Drouhet. Apoi a peregrinat prin tara, stabilindu-se definitiv la Craiova, unde a si creat cea mai mare parte a operei sale. Volumul „Versuri“, scris la indemnul lui Nicolae Iorga, a fost incredintat Editurii Luceafarul, fiind foarte apreciat de criticii literari ai acelor vremuri. Au aparut apoi volumele „Soapte din umbra“ (1908), „Traduceri libere“ (1908), „Din taina vechilor raspântii“ (1913), „Soaptele amurgului“ (1920 - premiat de Academia Româna, „Poezii alese“ (1924), „Nu mi-am plecat genunchii“ (1926) si „Poezii“ (1937). In acelasi timp, a scris - cu daruire totala - literatura pentru copii, majoritatea volumelor fiind in versuri: „Pentru copii“ (volumul I a aparut in 1913, ia