O studenta din Bucale, luptatoare la categoria stiinte politice, si-a propus sa lanseze la vie - paralel cu poezia si cu „paralela 45“ - cartea „Poemextrauterine“. Pe banii cui, nu conteaza. Ca n-are nici macar tangenta cu poezia, iar nu conteaza. Insa, ceea ce irita cortexul este ca „autoarea“ isi da cu parerea in scris „despre poezia feminina actuala“, ca o introduce in „ecuatia perversa“ pe poeta Angela Marinescu - recent laureata a Uniunii Scriitorilor din România etc. etc. „Duiosia isterica“ are, oarecum, prenume de statie orbitala ruseasca. Nu-i pomenesc numele pentru a-mi proteja cititorii, nicidecum pe mine. Toti acei care ma cunosc, inca din vremurile când nu se descoperise gripa aviara, stiu ca sunt supradoza de nesimtire pentru impostorii din literatura. Iata cum incepe „eseul“ cu pricina: „Ceea ce la nivel fiziologic in cadrul maladiei ce poarta numele de «sarcina extrauterina» reprezinta formarea embrionului in trompa uterina isi are drept corespondent in planul poeticii feminine actuale procesul de incubare al poemului extrauterin“. Apoi, insaileaza „argumente“, face extrapolari cu filozofia, ajungând la Hegel, fara a-i citi opera, fara a intelege ceva. Intuitia ei feminina se masturbeaza, iar o parte din neuroni se autoflageleaza la nivel de sinapse. Ce crede fermacaitoarea textului: „Ea (femeia - n.r.) ramâne insarcinata cu poemul (imi asum idealismul fetid al acestei reprezentari). Starea devine sufocanta. Trompa uterina nu mai poate gazdui sarcina anormala. Plesneste. Extrauterinitatea se extinde asupra intregului trup poetic. E contagioasa. Sentimentele sunt insa cele mai acut uterinizate. (...) Prin masochism si prin limbajul autodestructiv femeia capata trup. (...) Femeia nu isi poate trai ruperea de lume decât sexualizând-o“. Fâta de la stiinte politice nu ezita sa-si incheie „creatura“, inimaginabil: „Acesta este un fragment introductiv al unei