- Diverse - nr. 3 / 6 Ianuarie, 2006 In general, pana si lingvistii arata un interes scazut elementelor turcesti din limba romana, considerate in majoritate arhaice si demne doar sa mai fie intrebuintate in opere literare cu caracter istoric, pentru a sugera culoarea epocii. Iata insa ca cei doi termeni prezenti in titlu sunt de o vie actualitate in lumea romaneasca din ultimul an. In Dictionarul etimologic al limbii romane al lui Alexandru Cioranescu (Editura SAECULUM I.O., Bucuresti, 2002, p. 519), cei doi termeni sunt invecinati si primesc urmatoarele explicatii (le reproducem partial): "- mofluz(-za), adj. _ 1. Falit. _ 2. Cu banii pierduti. Tc. müflüz […] _ Der. mofluzi vb. (a da faliment); mofluzie (faliment)". "- moft(uri), s.n. _ 1. Fleac, bagatela. _ 2. Scorneala, baliverna. _ 3. Fason, sclifoseala. Tc. muft, din per. muft "fara importanta" […] _ Der. moftangiu, s.m. (palavragiu, sarlatan); moftangioaica, s.f. (sarlatanca, escroaca; sclifosita, fandosita); moftologie, s.f. (neseriozitate); moftolog, s.m. (grandoman, snob); mofturos, adj. (nazuros, fandosit)". Poate ca aceste cuvinte si derivatele lor va revin in memorie, dragi cititori, din opera contemporanului nostru I.L. CARAGIALE! Fiind inarmati cu acest bagaj filologic, sa incercam sa verificam daca nu cumva acum este timpul mofturilor si al moflujiilor: • Toamna trecuta, moftangiii de toate culorile politice ne-au promis cate in soare si-n stele si nu ne ramanea decat sa ne visam, in 2005, intr-un rai mai ceva decat cel inchipuit de Ioan Budai-Deleanu in Tiganiada; curand insa mofturile electorale au fost uitate de mai-marii nostri, iar poporului roman nu-i ramane _ la un an dupa alegeri _ decat sa moflujeasca. • Cum lucrurile mergeau, in primavara, de mal en pis (vorba frantuzului) sau _ mai pe romaneste _ din lac in put, a urmat moftologia jocului de-a demisia si de-a anticipatele. De