În anul 1926, regina Maria hotărăşte să ridice un monument închinat eroilor ceferişti căzuţi la datorie în Primul Război Mondial. Construită la cota cea mai înaltă (2.291 m), Crucea În anul 1926, regina Maria hotărăşte să ridice un monument închinat eroilor ceferişti căzuţi la datorie în Primul Război Mondial. Construită la cota cea mai înaltă (2.291 m), Crucea Eroilor are o înălţime de 28 metri şi două braţe a câte 7 metri fiecare. Este montată pe un soclu din beton armat, îmbrăcat în piatră, înalt de 7,5 metri. În interior se găseşte un generator electic, care alimentează cele 120 de becuri, a câte 500 waţi fiecare. Lucrarea a fost executată de muncitorii de la Direcţia de Poduri din Sinaia, după proiectele ing. Teofil Revici şi Alfred Pilder, sub conducerea ing. Victor Bruckner. Aceştia au făcut un efort extraordinar.
Lemnul, piesele metalice componente, sculele şi restul materialelor au fost transportate cu trenul până la Buşteni. De aici, o parte a fost încărcată în care cu boi, pe ruta Buşteni - Sinania, Vf. Păduchiosul - Vf. Dichiu - Platoul Bucegi - Vf. Caraiman. O altă parte a materialelor a fost transportată până la cantonul Schiel cu ajutorul funicularului Fabricii de Hârtie din Buşteni, apoi pe platoul Bucegilor, până la destinaţia finală, a fost încărcată pe cai. Inaugurarea lucrării a avut loc pe 14 septembrie 1928, când, pentru prima oară, locuitorii Văii Prahovei superioare au putut admira Crucea Eroilor, luminată pe timpul nopţii. În trecut, cei care se rătăceau prin munţi găseau întotdeauna drumul orientându-se după ea. Chiar şi piloţii de pe avioane aflaţi în zbor pe vreme de furtună sau în nopţi fără lună se ghidau după luminile Crucii, ştiind că se află deasupra munţilor. Minunea însă n-a durat prea mult. Odată cu instalarea puterii comuniste, becurile de pe Crucea Eroilor au fost stinse, întristând toată suflarea omenească de la poalele C
