Aţi observat, desigur, că în limbajul inept al televizioniştior noştri relatările despre evenimente, care cuprind mase de oameni nu se referă la "persoane" sau la "oameni", ci la "români". De Revelion, românii petrec aşa şi pe dincolo, românilor le place ceva sau nu le place altceva, românii se strîng în Piaţa Universităţii, românii aruncă cu petarde, românii merg la cumpărături, românii mănîncă pînă li se face rău şi, apoi, tot românii umplu sălile de gardă ale spitalelor. Ai zice că ştirile despre noi sînt, de fapt, ştiri despre o specie ciudată pe care o urmărim cu preocuparea celor care, pentru Animal Planet, stau în savană ani la rînd ca să filmeze de la distanţă sigură, dar cu obiective performante, cîte o familie de creaturi sălbatice.

Piaţa Universităţii a devenit locul în care vine anul nou la Bucureşti, un fel de Times Square al nostru, spaţiul în care bucureştenii, adică românii, se strîng să treacă în primele minute ale unui an nou. Însuşi preşedintele Băsescu a mers acolo şi a rostit mesajul de Anul Nou pe scenă, în faţa oamenilor - pardon! - românilor strînşi acolo. Spre deosebire de anul trecut, cînd era purtat de entuziasmul susţinătorilor săi proaspăt fericiţi pentru rezultatele alegerilor, de data asta dl Băsescu nu mi s-a părut a fi în formă. A vorbit despre Uniunea Europeană şi a dat mesaje politice (e drept, de politică externă), încît a făcut impresia unui om politic oarecare, ceea ce domnia-sa niciodată nu a fost. Vreau să spun că vorbele pe care dl Băsescu le-a adresat mulţimii - iertare!, românilor - de pe scena din faţa Naţionalului puteau fi foarte bine spuse şi de dl Iliescu, şi de dl Năstase, şi de dl Boc, şi de dl Marko Bela. Chiar şi de dl Geoană. Preşedintele era, evident, în pană de inspiraţie, iar charisma lui asimetrică şi irezistibilă era cam obosită. În orice caz, cel mai interesant lucru s-a petrecut exact la 12 noaptea