Sanatatea a fost intotdeauna un domeniu greu de stapanit pentru guvernanti. Toata lumea vorbeste despre acest subiect, dar putini il cunosc in profunzime. Acum, sanatatea a ajuns intr-o faza in care toata lumea isi da seama ca lucrurile nu merg, dar nimeni nu poate sa diagnosticheze maladia cronica a sistemului romanesc de asistenta medicala.
Medicii care s-au afirmat pe scena publica spun numai jumatati de adevar, sugerand ca stiu mai mult. Lumea medicala poate fi, in acelasi timp, sublima si abjecta. Ea stie totodata sa se apere de atacurile din exterior. Solidaritatea de breasla - sau de casta - este remarcabila.
Grea sarcina deci sa reformezi acest sistem. Outsiderul Eugen Nicolaescu era creditat cu sanse de succes si poate ca ar fi avut. Din pacate, firea personajului si lipsa de metoda i-au jucat feste. Demiterea in bloc a directorilor de mari spitale s-a vrut o lovitura de teatru, un soc care sa galvanizeze sistemul. Din pacate, demersul a fost prost sustinut cu informatii justificative.
Zile intregi, functionarii din minister nu au raspuns la intrebarile presei, refuzand sa ofere datele care au stat la baza unor hotarari atat de dramatice. Or, logic ar fi fost ca publicul sa fie informat despre ceea ce s-a intamplat cu banii publici intrati pe mainile „baronilor din sanatate". In schimb, am avut parte de un ministru nervos, artagos, care-i acuza pe ziaristi ca pun intrebari.
Desigur, stim ca in Romania cei care administreaza banii publici urmaresc de cele mai multe ori interesul propriu, lasand binele public pe un plan secund, in cel mai bun caz. Suspectam ca si in administrarea spitalelor lucrurile au stat asa. Faptul ca o parte din directorii demisi nu au protestat sugereaza ca au fost multumiti ca nu sunt dati pe mana procurorilor.
Altii insa au protestat fara a primi raspunsuri corespunzatoare din partea min
