Desemnarea de către ONU a fostului preşedinte finlandez Marti Ahtisaari, pentru a coordona negocierile pe marginea statutului final al provinciei Kosovo, indică faptul că se acordă atenţia cuvenită ultimei probleme conflictuale din Balcani.

Întrebările legate de acest subiect sînt următoarele: Kosovo - o provincie sîrbă cu o populaţie predominant albaneză - va obţine independenţa, va continua să facă parte din Serbia sau se va diviza? Din nefericire, premisele ajungerii la o soluţie negociată şi acceptată de toate părţile implicate nu sînt îmbucurătoare, în ciuda abilităţilor deosebite ale dlui Ahtisaari.

Deşi a reuşit să stabilizeze o zonă conflictuală din Balcani, administraţia ONU din Kosovo a durat prea mult şi nu a putut aduce prosperitatea sau securitatea regiunii. Kosovo rămîne cea mai săracă şi mai divizată etnic regiune din Europa.

În urma eşecurilor ONU în Bosnia şi Herţegovina la începutul anilor '90, Naţiunile Unite nu au experienţa unui succes în abordarea problemelor din Balcani. Aici este nevoie de cineva capabil să aibă cîştig de cauză în faţa unor puternice forţe politice, cu diferite interese şi diferite orientări ideologice. Amalgamul politic de la Belgrad nu va fi de ajutor pentru finalizarea unor negocieri rapide şi eficiente. Premierul naţionalist sîrb Vojislav Kostunica guvernează atît cu ajutorul socialiştilor lui Slobodan Milosevic, cît şi cu susţinerea Partidului Radical Sîrb al cărui lider, Vojislav Seselj, este implicat într-un proces la Haga, fiind acuzat de crime de război comise în anii '90.

Aspiraţiile naţionaliste ale Serbiei continuă să deranjeze propriile sale minorităţi şi să provoace nelinişte în rîndul vecinilor, Croaţia şi Macedonia, şi partenerului său din Uniunea statală, Muntenegru. Kostunica avertizează că, în cazul în care problema statutului provinciei Kosovo nu va fi rezolvată în favoarea Belgradu