Democratia romana umbla prin rapoarte si apare la televizor cu reverul incarcat de diagnostice. Si toate sint insuficiente. Nu pentru ca ar fi inexacte, ci pentru ca nu prind nimic definitiv.
In functie de analist, democratia noastra e ba tinara, ba frageda, ba perfectibila. Da, si inca multe altele. Dar miezul e altundeva. Cine insista sa il vada trebuie sa prinda din urma inchipuirea iute si bogata a romanului demnitar. Si sa se priceapa la poezie.
Pe vremuri, ne alintam cu o lozinca dulce: romanul e nascut poet. Deviza ne premia pe toti, dar era vaga. Ea nu sufla o vorba despre opera poetului. Ce fel de poezie? De dragoste, de dor si jale, de dragoste de tara? La multe ne puteam gindi, si am fi dat gres.
Acum ne-am lamurit, macar intr-o privinta: daca e demnitar, romanul scrie poezie contabila, juridica, legislativa si, in general, publica. Avem o generatie noua de autori siguri pe condei. Lor le datoram limpezirea. Caci ce altceva decit lucratori cu visul si iluzia sint Calin Popescu Tariceanu si Adrian Nastase, alaturi de cea mai sensibila si indrazneata autoare a generatiei sale, Dana Nastase.
Ultimul lor volum e o lucrare de grup: „Declaratii de interese si avere". Titlul e inselator. Inauntru, cititorul va gasi cu totul altceva: o turbina. Masinaria lucreaza in program continuu si produce cea mai buna dintre lumile posibile. Poetul Tariceanu a introdus, de pilda, ceva banal si aparent mizer: o actiune de 2.500 de lei, un pic mai ieftina decit hirtia pe care a fost tiparita.
La celalalt cap a iesit un profit de 10.000 de euro, un pic mai mult decit masina care a tiparit actiunea. Cu asemenea noroc, e regretabil ca primul-ministru nu joaca, mai des, la loterie. Adrian si Dana Nastase au adus la gura turbinei alta istorie. O poveste lunga, pe care n-ar dori-o nimanui. Caci ea vorbeste de un an intreg de
