Viata lui Constantin Bichi a fost un lung sir de ghinioane. De la nastere pana in ziua de azi, viata i-a tot tras scatoalce dupa ceafa. Nascut in Banat intr-o familie de aromani din neamul farserotilor, a patit-o prima oara cand abia implinise un an.

Machedonii sunt oameni gospodari. Toma Bichi, tatal lui Constantin, stransese o oarecare avere, vite, unelte agricole. Nu voia in ruptul capului sa le dea la colectiva, nu concepea sa-si cedeze averea unor activisti de partid care ba il luau cu binisorul, ba il amenintau. In 1951, situatia banatenilor era de-a dreptul imputita. Comunistii erau cuprinsi de paranoia, li se parea ca banatenii care se opuneau colectivizarii sunt uneltele "macelarului Tito".

VAGOANE DE VITE. In satul Dudestii Noi locuiau deopotriva sarbi, aromani, romani, nemti si unguri. Nici unul dintre ei nu privea cu draga inima colectivizarea. Intr-o noapte, satul a fost inconjurat de trupe de securitate. Secondati de activisti de partid, securistii i-au luat pe sus pe aproape 90% dintre locuitori.

Varati in vagoane de vite, satenii nu puteau decat sa se roage sa nu ajunga in Siberia. Dupa mai multe zile, au ajuns intr-o Siberie mai mica, in Baragan.

I-au lasat intr-un tarc inconjurat de sarma ghimpata, undeva langa satul Pietroiu, comuna Movila Galgaului. Barbatilor li s-au dat cazmale si lopeti si le-au spus ca singura sansa sa locuiasca undeva ar fi sa-si sape niste bordeie acoperite cu stuf. Apoi, cateva luni bune li s-a interzis sa paraseasca micul lagar. Constantin Bichi avea pe atunci aproape doi ani. Parintii lui au ajuns in plin vantul Baraganului doar cu hainele de pe ei. Tatal se angajase cioban la un IAS din apropiere, iar mama incerca sa lucreze cu ziua si nu mai avea timp sa-l supravegheze pe Constantin. A gasit insa o modalitate sa-l tina locului pe micut: il aseza intr-o putina cu apa si-l lasa mai toata ziua. De l