"Prea solicitata, dna Mungiu n-are vreme sa-si puna prisnite cu bun-simt cand o doare aroganta" Despre Pamfil Seicaru s-a spus "Santajul si etajul". Despre dna Alina Mungiu-Pippidi se poate spune "Cvartalul si scandalul". Evanghelista societatii civile nu poate da coltul strazii fara sa lase in urma o incaierare. Scandalul e pentru adrenalina dnei Mungiu, ce este Sfantul Graal pentru altii. Dar dna Mungiu chiar gaseste ce cauta.
De data aceasta a aflat mania tovarasului Teoctist Arapasu. Longevivul secretar al organizatiei de baza a Bisericii Ortodoxe Romane o acuza de blasfemie pentru o nazarire dramatica montata in dulcele targ al Iesilor. Ne aflam in situatia cunoscuta istoric sub numele "sacul si petecul".
Pe nedrept Prea Fericitul primas al BOR a iesit cam devreme dintr-o dieta pe care i-am recomandat-o cu ani in urma. Daca s-ar fi tinut de ea, pana in clipa in care scriu aceste randuri, ar fi inghitit cel putin 5.840 de copii ale telegramei din decembrie 1989 prin care il felicita pe Nicolae Ceausescu pentru reprimarea timisorenilor: 16 ani x 365 de zile = 5.840 de copii. Una pe zi. Ca vitamina C. Sau ca untura de peste.
Desi se rupe de la mijloc si se mananca de la coada, pestele de la cap se impute. Unde a fost vocea capului BOR, cand prea multi din slujitorii bisericii erau instruiti sa puna la dispozitia Securitatii continutul spovedaniilor unor enoriasi? Ce "religie" slujea atunci crestinul nostru patriarh?
Devenita mai polivalenta decat sala preacuviosului Ceausescu, dna Mungiu se vrea o interfata universala. Vorbeste, scrie, semneaza, primeste finantari si da comunicate in numele societatii civile, al valorilor democratice, al Justitiei, al corectitudinii politice, al pinguinilor, al polilor magnetici etc. Practica insa o omoara: la televiziunea nationala a nascut nostalgii dupa sinistrul Cornelius Rosianu, a gadilat rezultat
