Una dintre cele mai frumoase asezari taranesti din tara, Diostiul, este atestata documentar de peste 500 de ani. Asa cum spune profesorul Gheorghe Gheorghe, monografia satului, inceputa in anii ’80 si alcatuita din 18 volume, cuprinde peste 20.000 de documente istorice. In urma sapaturilor efectuate pe locul vechilor amplasamente ale satului, s-au descoperit atât urme preistorice, cât si dovezi antice si medievale despre existenta acestei asezari. De-a lungul secolelor, Diostiul a suferit nenumarate schimbari. Una dintre ele, si poate cea mai importanta, a constituit-o amplasarea lui - cea de astazi fiind a treia. Pe la 1600, in urma unei batalii purtate de Mihai Viteazul cu turcii, satenii si-au parasit casele din Dealul Nucilor, locul unde traiau atunci, si s-au refugiat in padure, in Saliste. Doua secole le-a luat diostenilor sa-si mute gospodariile si, mai ales, biserica. O vreme, ea a ramas pe vechiul amplasament, in vale, motiv pentru care si satenii s-au impartit: in joseni, lânga biserica, si suseni. Spune o poveste ca, atunci când a fost mutata biserica din Saliste, josenii au plecat la masa. Profitând de neatentia vecinilor, susenii au furat biserica si au pus-o la ei. Josenii s-au suparat la inceput, au cerut biserica inapoi, dar nimeni nu le-a mai dat-o. Asa se face ca a trebuit sa-si ridice alta. Iar Diostiul, ca nicaieri in alta parte, a avut doua biserici si un singur preot. Mos Pantica, eroul Diostiului Mai târziu, in timpul domniei lui Caragea Voda, taranii au fugit din nou, de data aceasta de frica ciumei. Pentru ca s-a pornit molima mare, nu mai era alta scapare decât sa se mute vatra satului cu totul. Au patimit iar diostenii si au cautat un loc mai bun pentru ei si pentru urmasi. S-au stabilit atunci in Ulita Morii, locul unde se afla si azi. In 1938, soarta i-a incercat din nou. Din cauza neglijentei unui copil, satul a luat foc. „A fost prapad!