BONENKAI. Asa numesc japonezii petrecerea de sfirsit de an. Scris din trei caractere chinezesti (kanji), bonenkai ar insemna, in traducere directa, ?petrecerea de uitare a anului?. Am avut prilejul sa particip la citeva astfel de petreceri de-a lungul anilor pe care i-am dedicat studiului Japoniei, si pot sa dau marturie ca sint cu adevarat prilejuri de a uita tot ceea ce a fost rau sau nesatisfacator in anul care se incheie. Invitat de un grup de asistenta sociala la activitatile caruia logodnica mea a participat in calitate de voluntar in cursul anului de al carui sfirsit ne apropiem, am purces ieri, putin inainte de prinz, catre satul vecin cu cel in care locuim acum, ca sa participam la bonenkai-ul lor. Cum nu am condus, mi-am permis sa imi relaxez ochii pe peisajul magnific care se intinde pe ambele parti ale soselei nationale 35 din Kyushu: la stinga Marea Ariake, cu lanturile ei de insulite din larg, dincolo de care, in zilele foarte senine se vede Nagasaki (un batrin din zona mi-a povestit cum a vazut fumul bombei atomice din 9 august ridicindu-se peste ape), la dreapta, dealurile imbracate in mandarini si portocali. Nu am sa mai fiu in zona pentru cine stie cita vreme si imi place sa ma las cuprins de nostalgie ori de cite ori am ocazia sa admir peisajul sublim in care am avut norocul sa locuiesc pentru citeva luni.

La petrecere ne-am distrat din plin cu colegii nostri de aici si am inteles, o data in plus, sensul adinc al bonenkai. La sfirsit de an, dupa ce in fiecare zi se vad mai multe ore pe zi, dupa ce isi petrec cea mai mare parte din viata impreuna, japonezii se aduna si petrec ca sa incununeze anul. Salutul de rigoare este ?O tsukare sama deshita? (aproximativ: ?Va multumesc pentru osteneala?), care in contextul dat inseamna osteneala de peste an, in integralitatea lui. Se cinta karaoke, lumea se maimutareste pe scena, toate ierarhiile si