Bruno Mazzoni, profesor de limba si literatura romana la Universitatea din Pisa, si-a asumat rolul de promotor al culturii romane peste hotare, traducand in italiana trei volume ale lui Mircea Cartarescu, pe care-l considera "unul dintre cei mai importanti autori ai ultimelor decenii".
O intrebare pertinenta in contextul slabei promovari de care are parte cultura romaneasca, o intrebare simpla prin formulare, dar insidioasa prin substratul la care face trimitere solicita lamuriri din partea traducatorului unuia dintre cei mai acerbi reprezentanti contemporani ai literaturii romane: "De ce Cartarescu?".
RASPUNS. Si iata ce raspunde Bruno Mazzoni: "O indelungata fidelitate fata de matricile culturii voastre, de atentie fata de valorile specifice ale civilizatiei romanesti m-a indemnat sa ma ocup de - si sa pun mai bine in lumina, nadajduiesc, aspecte si figuri care mi se pareau trecute cu vederea de cultura «oficiala», din motive mai mult sau mai putin comprehensibile...". Pe de alta parte, Mazzoni iese din teritoriul generalitatii punctand cu precizie motivatiile care i-au indreptat preocuparile literare catre Mircea Cartarescu: "Densitatea si bogatia operei lui Cartarescu, un autor tanar care, daca am mizat corect, va putea suscita interesul unui public in crestere".
BRESA. Raspunsul lui Bruno Mazzoni are deci o dubla valenta: recunoaste valoarea autorului roman, legitimand-o inca o data prin decizia de a-i traduce operele si, poate mai important decat atat, ridica un nou semn de intrebare, acela referitor la indiferenta structurilor institutionale culturale romanesti. "Ideea mea", spune profesorul, "este ca trebuie sa incepi prin a crea o bresa in zidul indiferentei existent fata de unele literaturi marginale, periferice." Cu alte cuvinte, explica el, interesul acordat operei lui Cartarescu are toate sansele sa egaleze "unda prelunga (de soc) cre
