- Social - nr. 4 / 9 Ianuarie, 2006 O masura deosebit de importanta pe plan economic, pe care Guvernul Romaniei a luat-o in 1880, a fost infiintarea Casei de Economii si Consemnatiuni. Scopul acestei institutii a fost sprijinirea cetatenilor prin asigurarea pastrarii banilor si sporirea lor, acordarea de credite cu dobanda convenabila, incurajarea micilor intreprinzatori etc. Prin aceasta masura a fost data o puternica lovitura camatariei, care a fost o adevarata pacoste pe poporul roman. Cine erau camatarii, cu ce dobanzi acordau credite si cum erau ruinati creditorii care nu-si puteau achita dobanzile sau restitui imprumuturile, nu este cazul sa detaliem, ca sa nu cadem sub povara "libertatii de exprimare", vegheata de ochiul magic din " cuibul trasnetelor". Tinand banutii in casa, omul putea fi oricand talharit, iar imprumuturile de la banci, ca si astazi, in multe cazuri, nu se deosebeau prea mult de camatari, asa ca CEC a fost un real factor de progres. In a doua jumatate a secolului trecut, au fost infiintate agentii CEC in toate comunele, iar oamenii se obisnuisera sa lucreze cu CEC, care, pe deasupra, acorda si o dobanda ce nu era de neglijat. Multi salariati si pensionari si-au deschis conturi curente personale la CEC, de unde isi plateau anumite servicii si chiar rate. Comisioanele incasate pentru aceste servicii erau nesemnificative, iar oamenii erau scutiti de multe griji si de deplasari. Evenimentele din 1989 nu puteau sa nu aduca schimbari si in acest sector, numai ca acestea sunt percepute, acum, tot mai mult ca o diversiune in randul depunatorilor. Dobanda a scazut treptat si a ajuns la 0,5 % pe an, exact atata cat se percepe pentru fiecare comision. Prin urmare, un cetatean care a optat pentru virarea pensiei de 4 milioane in cont, la ridicarea ei va plati un comision de 20.000 de lei. A devenit deci mai convenabil sa ti se aduca pensia