Rezerva minima obligatorie impusa bancilor comerciale pentru pasivele in valuta a ajuns la 35% si probabil ca nu se va simti implinita pana cand nu va urca la 50%, numai asa, ca sa fie dubla fata de 2004. Insa nu despre incercarile disperate ale BNR de a face fata distantei tot mai mari dintre inflatie si realitatile din economie ne-am propus sa discutam.
Mai important este raspunsul la o intrebare: "Care este, de fapt, moneda noastra nationala?".
In urma cu cinci ani, orice intrebare despre salarii, case sau masini primea un raspuns in dolari. Intre timp, socotelile s-au schimbat din dolari ieftini in euro scumpi, dupa principiul ajustarii din ochi.
Exemplul perfect este piata imobiliara. Ba chiar s-a ajuns la aberatii si mai mari: masinile fabricate in Statele Unite au si ele preturi in euro, de parca Detroitul s-a mutat la Stuttgart. Si telefonul, si chiria, si spatiul publicitar in presa, dar si mobila, gresia si parchetul se platesc in lei doar dupa ce se face conversia din moneda unica europeana.
Oare ce se va intampla cand dolarul va redeveni puternic, iar euro slab? Vor trece preturile la loc, in moneda americana?!
Poate ca nici n-ar trebui sa ne intereseze. In legi scrie clar ca moneda Romaniei este leul, cu subdiviziunea sa - banul.
N-am auzit ca in Ungaria, Cehia, Polonia preturile sa fie in altceva decat in forinti, coroane, respectiv zloti. La ei nu se vad vanzatori care pun mana pe calculator, arunca un ochi spre cursul BNR sau spre cel al bancii la care are firma contul dupa care spun: "Pai 250 de euro, plus TVA - 300, puteti plati direct in valuta, daca n-aveti schimbat. Daca nu, in lei face 11 milioane".
Leul greu de vazut
Se vede insa ca simpla pomenire a denumirii monedei nationale nu este in masura sa o identifice drept factor activ in contextul economic. Ce-i cu leul
