Hotarat lucru, 2005 a fost anul marilor provocari pentru Banca Nationala. Debutul l-a facut, in luna aprilie, noul pas in liberalizarea contului de capital. Accesul nerezidentilor la depozitele bancare in lei a fost mutarea cea mai sensibila din intreg procesul de liberalizare.
Deoarece a facilitat patrunderea capitalului speculativ, de care se teme toata lumea. Explicatia este simpla: cand vin astfel de capitaluri in tara, iti creeaza senzatia de bine, cand pleaca, insa, te lasa cu ochii in soare.
Banca Nationala, criticata adesea pentru prudenta sa „excesiva", a reusit sa descurajeze intrarile masive de capital speculativ. Dupa cateva luni de usoare variatii ale cursului de schimb, determinate de liberalizare, leul si-a gasit un nou nivel de echilibru, care a mentinut stabilitatea economica.
O alta reusita a bancii centrale a fost introducerea, in trei etape, a sistemului electronic de plati. Eliminarea completa a instrumentelor de mana si procesarea electronica a tuturor platilor au ajutat Romania sa faca un salt de 10-15 ani.
Cam atat de mare era decalajul in timp fata de tarile industrializate. Nici denominarea monedei nationale, la 1 iulie, nu a creat probleme. Dimpotriva, taierea a patru zerouri din coada leului a fost un succes, chiar mai mare decat se asteptau cei mai optimisti bancheri.
Introducerea leului greu nu a adus inflatie si nici nu i-a incurcat pe romani in socoteli, cum au anticipat unele voci.
Al patrulea jalon important pe care l-a pus BNR in politica monetara, in luna august – tintirea directa a inflatiei –, a dat, insa, mari batai de cap bancii centrale. Desi procesul de dezinflatie a continuat, ritmul sau a fost prea lent pentru a se putea atinge tinta de inflatie.
In loc sa scada cu 25% fata de anul precedent, cat s-a preconizat initial, inflatia s-a redus cu mai put
