Citeam ieri un amplu material realizat în Maramureş despre tăcerea din jurul primarului, despre sumele acordate mass-media pentru a fi liniştite. Acu' s-a întâmplat să fie primarul Băii Mari. De fapt, putea să fie orice primar din România, în jurul căruia legislaţia care se perpetuează este Omerta.

Putea să fie primarul Târgu Mureşului, cu toate că sumele plătite de către Primărie diverselor publicaţii din municipiu le vom afla mult mai greu decât au pus mâna pe ele cei din nordul ţării.

Deşi mă roade puţin curiozitatea să aflu care a fost preţul mass-media târgumureşene în anul ce a trecut. Sau cât l-a costat pe primar să se albească în 2005. Cred că mult, ţinând cont că este cel mai puţin atacat dintre toţi şefii din administraţia publică locală. Iar pe noi nu ne punem la socoteală.

Până şi presa ostilă lui Florea, situată altă dată pe poziţii de război, îi ridică astăzi osanale, ştergând cu buretele paginile semnate şi dedicate acestuia, pline de acuze. S-or fi justificând că au fost obligaţi să scrie sau să transmită pe unde, dar că ei au avut întotdeauna o părere grozavă despre întâiul diriguitor de fonduri publice pe la firmele prietene.

Îmi vine să râd când mă gândesc ce minciunele îi pot fi vândute demagogului. Pe care e posibil să le creadă la cât de mult are nevoie de a-i fi zgândărit orgoliul. Mai ales de către oameni care s-au arătat prieteni de nevoie atunci când a avut probleme. Aparenţele contează doar.

Dar banii nu au miros şi nu contează dacă vin tot din buzunarele noastre.

Problema nu e că presa primeşte bani, ci ce se plăteşte cu aceşti bani.

Manipulare, minciuni, interpretări trunchiate ale licitaţiilor publice, bani vânturaţi prin conturi străine şi reîntorşi în buzunarele cui trebuie. Şi conştiinţe. Cumpărate şi anihilate. Nu ştiu atunci de ce o tot dăm cu libertatea de exprimare? De bon-ton?

C