- Cultural - nr. 4 / 9 Ianuarie, 2006 Sub norii de plastic (Ed. Dacia, 2005), a 14-a carte de poezii publicata de Lazar Ladariu vadeste, inainte de toate, o certa continuitate, ideatica si ex presiva, cu volumele anterioare. Regasim, si aici, aceeasi fervoare a gandului poetic ce se apleaca asupra problemelor si "inta mpla rilor" cotidiene, asupra propriei interioritati si asupra lumii in care isi afla inscrisa devenirea. Titlul cartii are o structura oximoronica, prin reunirea, in aceeasi sintagma lirica, a unor notiuni antinomice, una sugerand inaltul, puritatea si absolutul, cealalta notiune (plasticul) simbolizand precaritatea si banalitatea cotidianului. Inca din titlu sunt asumate, asadar, contradictiile si paradoxurile fapturii umane, cu "viata sa de-o clipa", cu fervorile, pasiunile, aspiratiile si crizele sale, cu suplicii si revolte, cu pasiunea interogatiei si scepticismul mereu reinnoit. Lipsite de orice crispare a expresiei, modulate cu naturalete a frazarii verbului, versurile lui Lazar Ladariu din acest nou volum se impun prin gravitatea lor, constant alimentata de o adevarata poetica a melancoliei ce se stravede, ca intr-un palimpsest, in relieful infiorat al poemului. Innobilat cu privilegiul tristetii, poetul resimte cu acuitate amenintarea timpului necrutator, umbra delicata si atroce a neantului, insinuarea catifelata a mortii, ca in poemul Aminteste-ti: "Aminteste-ti ca apa nepasatoare/ a raului/ va trece peste sapte pietre/ din rasarit pana-n apus/ numarand,/ murmurand;// aminteste-ti ca peste aceleasi coline/ soarele nostru se duce/ scazand zilele si noptile/ vietii nebagate in seama/ de calendarele sfintilor;// aminteste-ti de carnea vie,/ frematatoare sub calendarul placerilor/ mai calde ca soarele;// aminteste-ti,/ cand apele curg in plasa goala a timpului,/ si roaga-te: iarta-ma, Doamne,/ pentru toate ale mele greseli;// aminteste-ti/ de